Revoluția din Decembrie 1989 în municipiul Slatina (județul Olt)
Informația privind faptul că în Slatina nu a avut loc nici un schimb de focuri se confirmă și este esențială, prin prisma coroborării cu alte mărturii privind evenimentele din Decembrie 1989.
După acest gest, Emil Bărbulescu a plecat la Scornicești, unde „era liniște”, iar noaptea de 22 spre 23 decembrie a petrecut-o la un prieten, urmărind evenimentele la televizor. În data de 23 decembrie s-a deplasat la socrul său, pe care l-a rugat să meargă la Inspectorat, pentru a afla ce are de făcut. Pretinde că i s-a transmis să rămână „liniștit acolo unde se afla”. Mai susține că în timp ce era sfătuit să fie liniștit, printr-o atitudine duplicitară, se spunea „cadrelor” din unitate că se afla în pădurea Seaca, loc în care plănuia „acte teroriste”.
Emil Bărbulescu remarca prin următoarele cuvinte, cu umor și în același timp, cu amărăciune „ironia sorții”: „Cu ce? Cu praștia!”. Din mărturiile sale reiese faptul că în Slatina se instaurase deja atmosfera degringoladei decembriste: zvonuri false, ordine contradictorii, apariția teroriștilor și a „revoluționarilor”… de profesie. El susține că intrările în Slatina au fost blocate de TAB-uri (Transportoare Auto Blindate – n. n.) în vederea împiedicării pătrunderii sale pentru a „cuceri orașul”: „…Ei puneau pe picior de război o întreagă armată, pentru ca eu să nu pot pătrunde în Slatina, iar eu nu puteam să plec din Slatina din cauza lor”. Nepotul lui Nicolae Ceaușescu precizează că locul în care se afla era cunoscut și că ar fi dorit să meargă la Scornicești, unde se simțea mai „în siguranță”.
Cineva i-a sugerat să se predea armatei la Craiova. Numai că Emil Bărbulescu a intuit ce putea însemna „apariția” într-un dispozitiv al armatei, într-un oraș în care „se trăgea” și a refuzat „sfatul” 15.
În duminica zilei de 24 decembrie 1989 i s-a comunicat că „va fi preluat și transportat la un obiectiv al Ministerului de Interne”. A fost mințit. La ora 22 în locul celor pe care îi aștepta au venit „cei de la armată”. Despre aceștia afirmă că s-au purtat corect, neavând nimic a le reproșa. Afirmă doar că, după ce „armata s-a jucat puțin de-a teroriștii prin Slatina”16, a fost dus la unitatea militară de lângă gară. Aici a fost îmbarcat într-un T.A.B. „cu destinație necunoscută”. De la Scornicești a fost preluată soția lui Ilie C. (Ceaușescu – n.n.), iar de la Pitești a fost „îmbarcată” Elena Bărbulescu, împreună cu nepoatele sale.
Dezamăgit de postura în care se afla, Emil Bărbulescu face următoarele precizări: „După ce am fost anihilați astfel toți cei care puteam dezlănțui contraofensiva în județul Olt, am plecat spre București. Pe parcurs s-au defectat două T.A.B. -uri. Plecat la ora 22 (24 decembrie) din Slatina, am ajuns la București pe la ora 10, pe data de 25 decembrie”17.
Despre modul în care s-a petrecut Revoluția din decembrie 1989 la Slatina, în cadrul Securității județului Olt (UM 0685), publicăm în premieră, sub protecția numelui și a funcției martorului următoarele mărturii: „În toamna anului 1989, mai ales în preajma celui de-al XIV-lea Congres al P.C.R Slatina a fost tranzitată de foarte mulți turiști străini. Unii dintre aceștia au fost cazați la hotelul Parc.”