Revoluția din Decembrie 1989 în municipiul Slatina (județul Olt)
Surse istorice18 incontestabile învederează că „turiștii” proveneau din U.R.S.S. și aveau misiuni de instigare, diversiune și sabotaj, și nicidecum de interes turistic. Istoricul Cristian Troncotă afirmă într-un articol, citându-l pe generalul Victor Atanasie Stănculescu, că „Invazia era mai mare decât forțele implicate în represiune. 4000 de oameni (instruiți special în acționa diversionist și nicidecum de a sta pasivi – n.a.) erau prea mulți pentru capacitățile Securității de urmărire operativă. În opinia istoricul menționat anterior Securitatea, ca structură informativă și-a încheiat activitate în ziua de 22 decembrie 1989 după fuga președintelui Nicolae Ceaușescu de pe acoperișul Comitetului Central și lipsa de reacție la calomniile puse pe seama sa de tipul: „securiști-teroriști”, „securiștii au otrăvit apa potabilă”19, ș.a.
Având în vedere importanța strategică a municipiului Slatina, care deținea o platformă industrială modernă în care funcționau Uzina de Aluminiu, Întreprinderea de Prelucrare a Aluminiului, Uzina de Utilaj Alimentar, Textila, Întreprinderea de Carbonoase, CEPRAL-ul, dar și importante unități militare, spionajul economic și militar, camuflat sub masca intențiilor turistice, a fost demascat de serviciile secrete de contraspionaj românești.
Martorul nostru ne relatează următoarele aspecte asupra desfășurării Revoluției din Decembrie 1989 în municipiul Slatina:
„Pe data de 17 decembrie 1989, în jurul orei 17,00, s-a primit consemn ca toate efectivele unității să se prezinte urgent la serviciu. Într-o ședință informativă a șefilor de formațiuni de la Apărarea Constituției, Contraspionaj, Informații Interne, Antiterorism, Securitate și Gardă ș.a., s-a afirmat că la Timișoara grupuri de huligani s-au strâns în fața locuinței pastorului Laszlo Tokes, după care au vandalizat vitrine și magazine, au incendiat mașini aflate pe stradă. Recomandarea a fost evitarea escaladării evenimentelor de acest gen insistându-se pe faptul să nu se răspundă sub nicio formă la orice fel de provocare.
Din data de 17 decembrie o perioadă îndelungată de timp Securitatea olteană a fost consemnată în unitate.
În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, până la orele 12, am fost convocați în Sala de Ședințe, unde s-a făcut o informare asupra situației de la Timișoara și din țară. Conducerea unității și cea a partidului au informat cadrele militare și auxiliare despre ce se petrecea în România fiind solicitată prin luări de cuvânt exprimarea susținerii regimului comunist și a conducătorului statului, Nicolae Ceaușescu. În sală s-au scandat următoarele lozinci arhicunoscute de la mitingurile și demonstrațiile comuniste: „Ceaușescu și Poporul”, „Ceaușescu – România, Stima Noastră și Mândria”, „Vom Munci și Vom Lupta Țara o Vom Apăra”. La finalul sedinței s-a cerut trecerea fiecărui militar la locul de muncă pentru așteptarea unor noi ordine.
După aproximativ două ore a fost transmis la televiziune mitingul de la București care a generat o stare de confuzie generală pentru pe cei aproape 100 de ofițeri, subofițeri și personal auxiliar. Era o situație de o mare încărcătură emoțională, în care comandanții au fost puși în situația de a nu putea oferi răspunsuri subordonaților la întrebări de genul „Ce facem în continuare?
{module G+articles}