Floriile, intrarea Domnului în Ierusalim

Duminica Floriilor este una dintre cele mai îndrăgite sărbători din calendarul ortodox, marcată întotdeauna cu o săptămână înainte de Paște. Această zi are o profunzime aparte, fiind încărcată de tradiții, simboluri sacre și obiceiuri populare ce își trag rădăcinile din vechime.

Odinioară această sărbătoare era cunoscută drept „Duminica aspiranților la Botez”, pentru că în această zi catehumenii – cei care urmau să fie botezați – mergeau la episcop pentru a primi Crezul, ca expresie publică a credinței. În epoca bizantină, Floriile purtau și denumirea de „Duminica grațierilor”, întrucât împărații obișnuiau să acorde iertare celor osândiți, în semn de bunăvoință și speranță reînnoită.

Din perspectivă religioasă, Floriile marchează Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim, cu doar cinci zile înainte de Patimile Sale. Este o intrare triumfală, prevestitoare a Învierii, un moment de bucurie spirituală ce anticipează marea sărbătoare pascală. Nu întâmplător, în noaptea de Paști se cântă cu atâta emoție: „Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime!”

Ziua mai este cunoscută și sub numele de Ziua florilor, a stâlpărilor sau a vlăstarilor, fiind asociată cu trezirea naturii la viață și cu sărbătorirea tuturor celor care poartă nume de flori. Această tradiție, moștenită încă din epoca romană, era cinstită prin petreceri și daruri, chiar și în contextul Postului Mare.

Un element simbolic esențial al sărbătorii este salcia sfințită, care reprezintă atât renașterea naturii, cât și ramurile cu care Mântuitorul a fost întâmpinat de mulțimi la intrarea în Ierusalim. În această zi, credincioșii duc ramuri de salcie la biserică pentru a fi sfințite, apoi le așază la icoane, la ferestre sau la ușile casei. Se crede că acestea aduc protecție, sănătate și noroc pe tot parcursul anului. În multe gospodării, ramurile de salcie sunt păstrate cu grijă, fiind folosite pentru alungarea bolilor sau în ritualuri de binecuvântare a animalelor și a recoltelor.

Florii este și o sărbătoare cu numeroase credințe și obiceiuri populare. În unele zone, fetele nemăritate își așează o oglindă și o bluză curată lângă un pom altoit, lăsându-le acolo peste noapte, în speranța că își vor atrage norocul în dragoste și vor avea parte de sănătate. În alte părți ale țării, se spune că cine se împărtășește în această zi poate avea șansa ca orice dorință sinceră să i se împlinească.

Tot în noaptea Floriilor, există obiceiul de a fierbe busuioc în apă, iar cu această fiertură se spală părul, în credința că astfel va rămâne sănătos și frumos. De asemenea, se spune că nu este bine să te speli pe cap în această zi, altfel vei albi înainte de vreme – o superstiție care încă persistă în multe sate.

Deși este o zi în plin post, Floriile aduc o bucurie culinară aparte, deoarece este dezlegare la pește. Consumul peștelui este văzut ca o binecuvântare, un simbol al curățirii și al norocului. Multe gospodine pregătesc bucate alese, plăcinte de post și alte delicii, pe care le oferă apoi celor sărmani, păstrând tradiția milosteniei și a generozității.

În lumea satului, există convingerea că vremea din ziua de Florii oglindește cum va fi și în ziua de Paște. De aceea, oamenii privesc cerul cu speranță, își aerisesc hainele din lăzi și pregătesc gospodăria pentru Săptămâna Mare. Pomii fructiferi și vița de vie sunt împodobiți cu salcie sfințită, pentru a rodi din belșug, iar animalele din curte primesc și ele crenguțe în hrană, pentru sănătate și fertilitate.

O altă denumire poetică a acestei sărbători este „Nunta urzicilor”, fiindcă, în această perioadă, urzicile încep să înflorească și nu mai sunt bune de cules. Acest moment marchează o nouă etapă a primăverii, când natura se deschide, iar viața reîncepe să pulseze în jur.

Tradițiile și obiceiurile de Florii aduc în sufletul românilor un amestec de liniște, credință și bucurie. De la salcia sfințită la peștele din farfurie, de la oglinda lăsată sub pom la rugăciunile tăcute rostite în biserică, această sărbătoare rămâne una dintre cele mai vii și emoționante expresii ale spiritualității românești.