Război. Jurnalul unei fetițe din Mariupol: Sânge… Este sângele tatălui meu

Am strâns zăpadă ca să o topim și să bem apă.

Ieri, la 4:00 dimineața un obuz a venit spre noi. A distrus tot

6 martie, rezultatul bombardamentului de azi noapte.

Geamul e spart, din fericire, doar pe exterior. Sticlă spartă. Se aud explozii.

Suntem pe coridor. Aici dormim, aici sunt lucrurile noastre.

Aici avem zăpadă. Am strâns-o ca să o topim şi să bem apă.

A fost lovit spitalul.

Acolo, undeva, este vatra unde facem focul. Părinţii au coborât să încălzească apă. Uite-i acolo!

{module G+articles (2)}

Temperatura în casă este de 11 grade Celsius.

Oau! Nu se mai vede nimic de fum!

Bună seara! Este deja a zecea zi, cred. Sau… nu mai ştiu, să spun sincer…

Fără lumină, fără apă, fără nimic.

Acolo se face mâncare. Supa e pe foc, apa e la încălzit.

Pe 12 martie, ieri, la 4:00 dimineaţa un obuz a lovit blocul nostru. A distrus tot.

Mama şi cu mine eram la adăpost, iar asta ne-a salvat de fragmentele care au zburat spre noi.

Alţi doi oameni au fost răniţi, dar numai puţin. Totul e distrus.

Poţi filma un film de groază aici.

Sânge… Este sângele tatălui meu. Digi24

{module G+articles}