Sărbătorile verii în satul românesc: de la Sânziene la Sfântul Ilie

Vara în satul românesc nu este doar despre muncile câmpului și roadele pământului, ci și despre spiritualitate, magie și sărbători încărcate de simboluri. În lunile iunie și iulie, tradițiile populare revin în prim-plan, reînviind legătura dintre om, natură și divin.

Magia nopții de Sânziene

Pe 24 iunie, satul românesc se îmbracă în mister cu prilejul sărbătorii Sânzienelor. Acest moment al anului marchează solstițiul de vară și este înconjurat de o simbolistică aparte: soarele e la apogeu, plantele de leac sunt culese, iar fetele tinere împletesc cununi din flori galbene de sânziene.

În tradiția populară, fetele care se spală cu roua dimineții de Sânziene vor avea noroc tot anul, iar cele care aruncă coronițele de flori pe acoperișul casei pot afla dacă se vor mărita curând.

Focurile de Sânziene – aprinse la marginea satului sau pe dealuri – simbolizau purificarea și apărarea comunității de rele. Bătrânii satului spuneau că în această noapte „cerurile se deschid”, iar spiritele se întorc în lume pentru o clipă.

Drăgaica – dansul fertilității

Sărbătoarea Drăgaicei, adesea suprapusă peste Sânziene în sudul țării, este prilejul unor dansuri ritualice în lanurile de grâu, menite să aducă belșug și protecție culturilor. Tinerele alese drept „drăgaice” purtau straie albe și coroane din spice, simbolizând puritatea și rodnicia.

Sfântul Petru și fulgerele cerului

Pe 29 iunie, satul îl sărbătorește pe Sfântul Petru, un personaj central în mitologia românească, asociat adesea cu tunetul, furtuna și ordinea divină. Se credea că el are cheile raiului și controlează grindina. În unele sate, în această zi nu se lucrează pământul, ca să nu fie lovit de necazuri sau piatră.

O veche zicală spune: „Când tună Sfântul Petru, îți ia roadele din lăuntru”, semn că respectarea acestei zile era esențială pentru protejarea recoltelor.

Sfântul Ilie – stăpânul verii și aducătorul de ploi

Pe 20 iulie, satul tresaltă din nou la sărbătoarea Sfântului Ilie, un moment aparte, încărcat de frică și venerație. Se spunea că Sfântul Ilie cutreieră cerul într-un car de foc, trăgând după el fulgere și tunete, înfricoșând duhurile rele și aducând ploaia salvatoare pentru recolte.

Gospodarii evitau munca în această zi, pentru a nu atrage mânia cerului. Copiii erau ținuți în casă dacă se arătau nori de furtună, iar femeile pregăteau bucate alese pentru pomenirea celor adormiți.

Tot acum se țineau târguri și bâlciuri – prilej de veselie, negoț și socializare, dar și de întemeiere a unor noi familii.

Verile de altădată – un timp al legăturii cu natura

Aceste sărbători nu erau doar prilejuri de credință, ci momente în care satul se armoniza cu natura. Oamenii trăiau în ritmul anotimpurilor, învățând să respecte vremea, pământul și divinitatea.

Astăzi, multe dintre aceste tradiții au fost uitate sau păstrate doar simbolic. Dar ele vorbesc încă despre identitatea noastră profundă, despre copilăria la țară, despre liniștea care vine din simplitate. FOTO: Pixabay.com

Acest articol face parte din seria editorială „Vara în stil românesc”, un proiect SlatinaTa.ro dedicat tradițiilor, rețetelor de sezon, vacanțelor autentice și stilului de viață românesc.
Descoperă toate articolele din serie aici.