CEDO dă dreptate României pentru refuzul de a înregistra Partidul Comunist Român
În decizia sa în cauza Comitetul de Organizare şi Înregistrare al Partidului Comunist Român împotriva României (cererea nr. 20401/15), CEDO a declarat în unanimitate cererea inadmisibilă. Această decizie este definitivă, conform unui comunicat de presă publicat la 21 decembrie pe site-ul instanţei de la Strasbourg, informează Agerpres.
Comitetul de Organizare şi Înregistrare al PCR a reclamat refuzul instanţelor româneşti de a înregistra PCR pe lista partidelor politice. Invocând articolele 10 (libertatea de exprimare) şi 11 (libertatea de întrunire şi de asociere) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Comitetul s-a plâns de respingerea cererii sale şi de motivele invocate de instanţele naţionale. Plângerea a fost depusă la CEDO la 20 aprilie 2015.
Curtea a decis să examineze plângerile reclamantului doar în temeiul articolului 11 din Convenţie.
{module G+articles}
Instanţele naţionale au considerat că programul şi statutul PCR conţineau termeni vagi şi generali, ignorau valorile democratice şi evoluţia socio-politică a ţării după 1989, permiteau acţiuni de natură totalitară şi extremistă care puteau submina securitatea naţională, reprezentau pericole pentru valorile democratice şi că partidul nu s-a disociat de fostul Partid Comunist Român (fostul PCR).
CEDO consideră că analiza instanţelor naţionale cu privire la statutul şi la programul politic prezentat de reclamant nu a fost neîntemeiată. Aceasta a constatat că instanţele naţionale au dorit să împiedice ca o grupare politică care a abuzat grav de poziţia sa pe o perioadă lungă de timp prin instaurarea unui regim totalitar să abuzeze în viitor de drepturile sale, evitând astfel atacuri la adresa securităţii statului sau a fundamentelor unei societăţi democratice. În spatele acestui refuz s-a aflat dorinţa de a contracara un abuz deosebit de grav, deşi doar potenţial, care ar fi constat într-o încălcare a principiilor statului de drept şi a fundamentelor democraţiei.
{module G+articles (2)}
Prin urmare, intervenţia în cauză a răspuns unei „nevoi sociale stringente” şi nu a fost disproporţionată în raport cu obiectivele legitime urmărite: protecţia securităţii naţionale şi a drepturilor şi libertăţilor celorlalţi. Refuzul de înregistrare a reclamantului a fost „necesar într-o societate democratică” în sensul articolului 11 din Convenţie (libertatea de asociere şi de întrunire). Prin urmare, cererea este vădit nefondată şi respinsă în temeiul articolului 35 §§ 3 şi 4 al Convenţiei, se spune în comunicatul CEDO.
Hotărârea a fost dată de un grup de trei judecători format din Gabriele Kucsko-Stadlmayer (Austria), preşedinte, Iulia Antoanella Motoc (România) şi Pere Pastor Vilanova (Andorra).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost înfiinţată la Strasbourg de către statele membre ale Consiliului Europei în 1959 pentru a soluţiona acuzaţiile de încălcare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului din 1950.
{module G+articles}