Mihai Leu a murit la 56 de ani. România pierde un campion adevărat, un simbol de curaj și demnitate
Mihai Leu, primul campion mondial al României la box profesionist și un nume de referință în automobilism, a murit marți, 1 iulie 2025, la vârsta de 56 de ani. Vestea a fost anunțată de familie într-un mesaj emoționant, care a cutremurat lumea sportului românesc.
„Mihai a fost mai mult decât un sportiv. A fost un simbol al voinței, al perseverenței și al respectului pentru viață. Pentru noi, rămâne un soț, tată și prieten minunat. Moștenirea lui merge mai departe prin toți cei care l-au iubit. Nu îl vom uita niciodată”, au transmis apropiații.
Ultima luptă a unui campion: boala și curajul
În urmă cu 11 ani, Mihai Leu a fost diagnosticat cu cancer. A luptat ani la rând cu boala, dând dovadă de aceeași forță cu care și-a învins adversarii în ring. În ultimele luni, starea sa de sănătate s-a deteriorat vizibil, iar în ultima săptămână a fost transferat de urgență la Institutul Fundeni, după o hemoragie severă. A fost internat în comă indusă și supravegheat permanent de medici.
Suferea de insuficiență respiratorie și metastaze pulmonare, iar ultimele zile au fost marcate de complicații severe. Soția sa, Anna, a transmis un mesaj profund în mediul online: „Este unul dintre cei mai loiali și demni oameni pe care i-am cunoscut. O inimă cât o țară de mare. Rugați-vă pentru Mihai.”
De la ring la circuit: o viață trăită în viteză
Născut în Hunedoara, Mihai Leu a început să boxeze la doar 9 ani. În 1987, devenea campion mondial de juniori, iar zece ani mai târziu scria istorie: câștiga titlul mondial la profesioniști (versiunea WBO, categoria semi-mijlocie), învingându-l la puncte pe Santiago Samaniego.
Retras din box din cauza unei accidentări la braț, Mihai Leu nu a renunțat la sport. S-a reinventat ca pilot de raliuri și a cucerit titlul de campion național în 2003. A rămas un om al competiției, dar și al eleganței și discreției. Un campion adevărat, în orice domeniu s-ar fi aflat.
Ultimul omagiu
Pentru mulți români, Mihai Leu a fost și va rămâne un reper. Nu doar pentru medalii, ci pentru felul în care a ales să trăiască – cu onoare, tăcere și demnitate. Cu o modestie rară și cu o forță care nu a depins niciodată de titluri sau trofee.
Până în ultima clipă, a fost un luptător.