Sfântul Gheorghe 2025: Renașterea naturii și taina credinței într-o zi cu profunde semnificații
Ziua de 23 aprilie este una dintre cele mai încărcate spiritual și simbolic din calendarul ortodox. În 2025, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este celebrată în Săptămâna Luminată, imediat după Învierea Domnului, moment ce adaugă o dimensiune aparte acestei zile. Considerat apărător al credinței și al naturii renăscute, Sfântul Gheorghe este un reper esențial atât în tradiția religioasă, cât și în cultura populară românească.
Un model de curaj și sacrificiu pentru credință
Născut în Capadocia, în secolul al IV-lea, Sfântul Gheorghe a trăit în vremea împăratului Dioclețian. A urmat o carieră militară strălucită, ajungând comandant în armata imperială. Aflat în fața unui decret care interzicea creștinismul, el a ales să-și mărturisească public credința. A fost torturat cu cruzime și, în cele din urmă, executat prin decapitare pe 23 aprilie 303. Această dată a devenit ziua oficială de prăznuire în Biserica Ortodoxă.
În icoane, Sfântul Gheorghe este adesea reprezentat călare, în mantie roșie, în timp ce înfige o suliță într-un balaur – imagine ce simbolizează lupta credinței împotriva răului. El este recunoscut drept ocrotitorul Forțelor Terestre din Armata Română și un simbol de tărie morală pentru toți creștinii.
O zi în care natura și credința se întâlnesc
În tradițiile populare, Sfântul Gheorghe este văzut ca „străjer al timpului”, alături de Sfântul Dumitru. Se spune că Dumnezeu le-ar fi dat acestora cheile vremii: Sfântul Gheorghe deschide pământul, aducând primăvara, în timp ce Sfântul Dumitru aduce frigul și iarna.
Sărbătoarea este asociată cu numeroase practici de purificare și protecție: oamenii aprind focuri, fac zgomote puternice, cântă din bucium și stropesc pământul cu apă, toate pentru a alunga spiritele rele și necazurile.
Tradiții păstrate cu sfințenie
Credincioșii obișnuiesc să împodobească gospodăriile cu ramuri verzi, considerate simboluri de protecție. În Muntenia, se folosesc ramuri de stejar sau păr, în Transilvania se aduce leușteanul, iar în Banat – frunza de fag sau gorun. Aceste gesturi simbolizează forța naturii renaștere și speranța.
Un alt obicei des întâlnit este scăldatul în apă curgătoare înainte de răsăritul soarelui – o tradiție considerată benefică pentru sănătate și curățare sufletească. Mulți cred că, dacă respecți acest ritual, vei fi sănătos tot anul și vei fi protejat de necazuri.
Ce este bine să faci și ce trebuie evitat
Potrivit credinței populare, ziua de Sfântul Gheorghe trebuie trăită cu evlavie și liniște. Este recomandat să nu desfășori activități solicitante sau proiecte care cer efort fizic considerabil. Este o zi de rugăciune, de reflecție, de apropiere de Dumnezeu și de comemorare a celor adormiți.
„Este o zi în care avem nevoie de liniște, reculegere și de odihnă. Este bine astăzi să mergem la biserică, să aprindem o lumânare și să dăm de pomană alimente oamenilor nevoiași, în amintirea celor care nu mai sunt printre noi”, spune părintele Gabriel Cazacu de la Mănăstirea Cașin din București.
Se mai spune și că nu este bine să dormi în această zi. O superstiție veche afirmă că cel care doarme de Sfântul Gheorghe „fură somnul mieilor” și va fi somnoros tot anul.
Semnificația continuă a unei sărbători esențiale
De Sfântul Gheorghe, bisericile din întreaga țară sunt pline de credincioși care aduc flori de liliac, leuștean și pachete cu mâncare pentru a le oferi celor nevoiași. Se culeg și primele plante medicinale ale anului, considerate a avea o energie specială în această zi de primăvară deplină.
Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe ne amintește, în fiecare an, de puterea credinței, de forța sacrificiului și de legătura profundă dintre om, natură și divinitate. Este o zi în care trecutul spiritual și prezentul se întâlnesc într-o armonie aparte, păstrată cu sfințenie de generații întregi.