Tradițiile românești care seamănă cu Halloween-ul

Deși Halloween-ul a fost mult timp privit ca o sărbătoare străină, românii au avut dintotdeauna propriile tradiții care seamănă izbitor cu obiceiurile din noaptea de 31 octombrie. În satele vechi, toamna era un timp al misterului, al hotarului dintre lumi, când se credea că sufletele celor plecați se întorc pentru o clipă printre cei vii.

Noaptea Strigoilor, precursoarea Halloween-ului

În folclorul românesc, noaptea de 29 spre 30 noiembrie, înainte de Sfântul Andrei, era considerată una plină de forțe nevăzute. Strigoii și moroii bântuiau gospodăriile, iar oamenii ungeau ușile și ferestrele cu usturoi pentru a se proteja. Era o noapte de teamă, dar și de legende spuse la gura sobei — exact cum, în alte părți, se spun povești de groază de Halloween.

Luminatul — legătura cu sufletele celor plecați

În multe zone ale României, toamna târziu se merge la cimitir pentru a aprinde lumânări la morminte. Este o formă de comuniune între cei vii și cei morți, asemănătoare cu sărbătoarea americană în care dovlecii aprinși simbolizează luminarea sufletelor rătăcite.

De la dovleacul sculptat la „bostanul fermecat”

În unele sate din Ardeal și Banat, copiii scobeau dovleci în care puneau lumânări, nu pentru Halloween, ci ca distracție de toamnă. Obiceiul, transmis oral, a fost adesea ignorat, dar dovedește că simbolul „bostanului fermecat” nu este deloc străin culturii noastre populare.

Mascații și alungarea răului

În zonele montane, cetele de mascați, care colindau satele în ajunul Crăciunului sau de Anul Nou, aveau și ele rolul de a speria spiritele rele. Măștile urâte, zgomotul de talăngi și dansurile învălmășite semănau mult cu paradele costumate de Halloween.

Rădăcini comune, sensuri diferite

Românii nu au nevoie de sărbători împrumutate ca să celebreze misterul nopții. Halloween-ul doar a readus în atenție vechi credințe despre viață, moarte și renaștere — credințe care, în fond, există de secole în propria noastră cultură.