Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului național, anul încununării victorioase a lungului șir de lupte și sacrificii umane și materiale pentru făurirea statului național unitar. Acest proces istoric, desfășurat pe întreg spațiul de locuire românesc, a înregistrat puternice seisme în 1784, 1821, 1848-1849, ca și evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei și Munteniei în 1859, proclamarea Independentei absolute a țării de sub dominația otomană, consfințită pe câmpul de luptă de armata română în războiul din 1877-1878, precum și adunările reprezentative, democratic alese ale românilor din teritoriile aflate sub stăpânirea străină de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia din 1918.
ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI – Unirea Basarabiei
Cei dintâi care au pus în aplicare dreptul la autodeterminare au fost românii dintre Prut și Nistru. Primul pas a fost făcut la 21 noiembrie/4 decembrie 1917 când Sfatul Țării a proclamat „Republica Democratică Moldovenească“ – urmat de cel din 24 ianuarie/6 februarie 1918 când s-a adoptat Declarația de Independență. Încununarea acestor acțiuni s-a împlinit la 27 martie/9 aprilie 1918, când Sfatul Țării de la Chișinău, ales prin vot universal, direct, egal și secret a decis cu majoritate de voturi Unirea cu România a Republicii Democratice Moldovenești (Basarabia) „în hotarele sale dintre Prut, Nistru, Dunăre și Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldave”.
ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI – Unirea Moldovei
Respectând această hotărâre, Comitetul Executiv al Consiliului Național din Bucovina, mandatat de Constituantă să fie unica structură cu drept „de a hotărî sau a trata asupra poporului român din Bucovina”, a convocat un Congres General al Bucovinei pentru 15/28 noiembrie 1918 în Palatul mitropolitan din Cernăuți. Au fost aleși ca delegați oficiali: 74 români, 7 germani, 6 polonezi și 13 ruteni de peste Prut, la care s-au adăugat 5 deputați de drept. Pe lângă reprezentanții oficiali, o mare mulțime de oameni s-a adunat în jurul clădirii din dorința de a fi părtașă la mărețul eveniment. Președintele Congresului, Iancu Flondor, a dat citire moțiunii în care se afirma că Bucovina este parte organică a Moldovei în care se găseau „gropnițele domnești” și a fost smulsă samavolnic din trupul Moldovei, că românii bucovineni au îndurat multe opresiuni din partea „cârmuirii habsburgice, dar n-au pierdut nădejdea ca ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință, a sosit”.
Acum când „ceasul acesta mare a sunat” și când toate neamurile din monarhia austro-ungară și-au câștigat „dreptul de libera hotărâre de sine”, cel dintâi gând al lor se îndrepta spre România. Pe temeiul acestor adevăruri, „Congresul general al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind investiți cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm: Unirea necondiționată și pe vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremus, Colacin și Nistru cu Regatul României”.
În zilele când românii din Bucovina îsi rosteau hotărârea de Unire cu România, în Transilvania se pregătea ultimul act al marii epopei naționale. Mulțimile se îndreptau spre Alba Iulia în condiții cât se poate de prielnice: aparatul de stat austro-ungar fusese înlocuit de administrația românească.
ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI – Unirea Transilvaniei
La 1 Decembrie 1918, în inima Transilvaniei, la Alba Iulia, votul Marii Adunări Naționale pentru Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, aclamat de 1228 delegați și de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colțurile Ardealului și Banatului, încununa celelalte acte de unire de la Chișinău (27 martie/9 aprilie 1918) și Cernăuți (15/28 noiembrie 1918) prin care Basarabia și Bucovina reveneau în hotarele României.
Rezoluția votată de Marea Adunare Națională, proclama:
„Rezoluţia Marii Adunări
Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.
Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.
Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât o să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.
Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.
Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I și votată de Adunarea Deputaților în ședința din 29 decembrie 1919, în unanimitate.“
Rezoluția Unirii e citită de Vasile Goldiș la Alba Iulia, 1 decembrie 1918: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.
ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, 1 DECEMBRIE
România întregită cuprindea în hotarele sale istorice o suprafață de 295.049 kmp față de 137.000 kmp înainte de 1918 și o populație de 18.057.028 locuitori (în 1930) față de aproximativ 7.250.000 locuitori în 1913. Românii reprezentau 71,9% din totalul populației, maghiarii 7,9%, germanii 4,4%, evreii 4% etc. Constituția din 1923 stipula în primele două articole: „Regatul României este un stat național unitar și indivizibil”, iar „teritoriul României este inalienabil”. (Sursa: istorie.scienceline.ro și ro.wikipdia.ro)
Pentru a oferi cea mai bună experiență, folosim tehnologii, cum ar fi cookie-uri, pentru a stoca și/sau accesa informațiile despre dispozitive. Consimțământul pentru aceste tehnologii ne permite să procesăm date, cum ar fi comportamentul de navigare sau ID-uri unice pe acest site. Dacă nu îți dai consimțământul sau îți retragi consimțământul dat poate avea afecte negative asupra unor anumite funcționalități și funcții.
Funcționale
Mereu activ
Stocarea tehnică sau accesul este strict necesară în scopul legitim de a permite utilizarea unui anumit serviciu cerut în mod explicit de către un abonat sau un utilizator sau în scopul exclusiv de a executa transmiterea unei comunicări printr-o rețea de comunicații electronice.
Preferințe
Stocarea tehnică sau accesul este necesară în scop legitim pentru stocarea preferințelor care nu sunt cerute de abonat sau utilizator.
Statistici
Stocarea tehnică sau accesul care sunt utilizate exclusiv în scopuri statistice.Stocarea tehnică sau accesul care sunt utilizate exclusiv în scopuri statistice anonime. Fără o citație, conformitatea voluntară din partea Furnizorului tău de servicii de internet sau înregistrările suplimentare de la o terță parte, informațiile stocate sau preluate numai în acest scop nu pot fi utilizate de obicei pentru a te identifica.
Marketing
Stocarea tehnică sau accesul este necesară pentru a crea profiluri de utilizator la care trimitem publicitate sau pentru a urmări utilizatorul pe un site web sau pe mai multe site-uri web în scopuri de marketing similare.
